Nu imi aduc aminte care a fost primul meci de handbal pe care l-am vazut insa imi aduc aminte din povestile parintilor care au iubit si iubesc sportul la nebunie,de minunatele intampari ale unei frumoase echipe,echipa de handbal masculin a Romaniei.
Aventura de neuitat a inceput in 1961,cand la Campionatele Mondiale de Handbal gazduite de R.F a Germaniei,cuceream primul titlu mondial la masculin dupa ce invingeam in finala Cehoslovacia cu scorul de 9-8.Din echipa antrenata de dl.Nicolae Nedeff si dl.Oprea Vasile faceau parte Ioan Bogolea, George Bădulescu, Aurel Bulgaru, Gheorghe Coman, Mircea Costache I,Mircea Costache II, George Covaci, Virgil Hnat, Petre Ivănescu, Ioan Moser, Olimpiu Nodea,Cornel Oțelea, Mihai Redl, Otto Telman.
Incepeam sa devenim o nationala respectata si de temut la acea vreme iar ceea ce se va intampla in continuare ne demonstreaza acest lucru pentru ca la Campionatele Mondiale de handbal masculin din 1964 ,gazduite de Cehoslovacia,am reusit sa intram pentru a doua oara in posesia medaliilor de aur dupa o finala cu Suedia pe care o invingeam cu 25-22.Din echipa faceau parte Mihai Redl, Virgil Tale, Ion Bogolea, Petre Ivănescu, Ion Mozer, Virgil Hnat, Andrei Oţelea, Iosif Iacob, Olimpiu Nodea, Mircea Costache II, Gheorghe Gruia, Ion PopescuAurel Bulgaru, Cezar Nica, Mircea Costache I.Antrenori au fost: Ion Kunst-Ghermănescu şi prof. Nicolae Nedef.
Minunatul profesor emerit Nicolae Nedef isi trecea astfel in palmares un al doilea titlu de campion mondial cu nationala masculina dupa ce o facusese inca de trei ori cu nationala feminina de handbal in anii 1956,1960 si 1962.
Pe acea vreme inca nu aparusera transmisiile in direct la televizor, cel putin nu in provicie si la sate astfel ca informatiile veneau doar sub forma transmisiilor radiofonice.Mi-aduc aminte cum imi povesteau parintii ca la acea data se organizau de catre iubitorii sportului adevarate sezatori ,acasa la cei care detineau un aparat de radio,pentru a putea asculta transmisiile sportive,pentru ca la acea data erau doar cativa care isi permiteau sa aiba un aparat de radio.
Dupa o scurta pauza,in anul 1970,la Campionatele mondiale gazduite de Franta reprezentativa masculina de handbal a Romaniei a reusit dupa o finala incredibila sa invinga R.D.Germania cu scorul de 13 la 12 .Din echipa fantastica de la acea vreme si condusa din nou,a cata oara,de ‘’vrajitorul’’ Nicolae Nedef alaturi de care s-au aflat Eugen Trofin si Oprea Vasile,au facut parte Alexandru Dincă, Cornel Penu, Gabriel Kicsid, Gheorghe Goran, Roland Gunesch, Mihai Marinescu, Cezar Nica, Ioan Popescu, Ștefan Orban, Ștefan Birtalan, Cristian Gațu, Gheorghe Gruia, Ghiță Licu, Titu Moldovan, Cornel Oțelea si Valentin Samungi.
Romania devenise astfel regina handbalului mondial masculin iar jucatorii din componenta acelei nationale aveau sa isi puna amprenta asupra evolutiei viitoare a handbalului din tara noastra, iar dintre acestia amintesc doar pe dl.Gatu,dl Otelea,dl.Marinescu,dl Birtalan,dl Samungi.
Nationala Romaniei nu isi spusese inca ultimul cuvant pentru ca 4 ani mai tarziu urma inca un moment stralucitor din istoria handbalului romanesc.La editia Campionatelor mondiale de handbal din R.D.Germania din 1974 ,din nationala Romaniei a facut parte si actualul selectioner al nationalei feminine de handbal si antrenor principal al C.S.Oltchim Rm.Valcea ,dl.Radu Voina.La carma nationalei se afla cine altul decat inegalabilul la acea vreme ,profesorul Nicolae Nedeff iar din echipa faceau parte Alexandru Dincă, Cornel Penu, Liviu Bota, Marin Dan, Mircea Grabovski, Gabriel Kicsid,Mircea Ștef, Constantin Tudosie, Ștefan Orban, Ștefan Birtalan, Adrian Cosma, Cristian Gațu,Roland Gunesch, Ghiță Licu, Werner Stockl si bineinteles cel amintit mai sus,dl.Radu Voina.
Faptul ca am reusit sa obtinem titlul mondial chiar in fata tarii gazde R.D.Germania cu scorul de 14-12 ne demonstreaza taria de caracter si personalitatea celor care faceau parte din lotul national si bineinteles talentul demn de invidiat al celui care a devenit deja cel mai bun antrenor roman al unei echipe romanesti,adjudecandu-si astfel 7 titluri de campion mondial,patru cu nationala masculina si 3 cu nationala feminina.
La unul din singurele televizoare ce se gasea la acea data in localitatea de resedinta a parintilor s-au adunat zeci de persoane pentru a urmari evolutia minuatei noastre nationale de handbal masculin iar bucuria finala a fost maxima.Sunt momente pe care eu nu am avut bucuria sa le traiesc insa ce a reusit acea generatie ramane scris cu litere de aur in Cartea de istorie a handbalului romanesc si pe care nu cred ca le vom mai trai curand.Au ramas insa amintirile frumoase ale unor ‘’zburatori’’ frumosi pe care din cand in cand e frumos sa le mai scoatem la lumina.
Articol redactat de: Manaila Cristian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu